Dupa o lunga absenta, tam-tam, am revenit!

Sa vedem cate zile o sa fiu in stare sa scriu, dupa care, inevitabil, sa nu-mi mai vina a scrie.

N-am sa scriu despre ce am mai facut, chiar daca viata mea e destul de schimbata si cu fundul in sus. In mare parte, nu-i chiar asa de schimbata. In punctele esentiale, e la fel ca intotdeaua, cred. Eu sunt la fel de zapacita, si ma simt putin mai pierduta decat de obicei.

Gandesc, ca intotdeauna, cu inima. Ma supar si sufar din nimicuri.

Viata mi se pare acum cea mai proasta gluma, da’ cu siguranta o sa-mi schimb parerea in curand. Nu pot fi constanta in pareri. Cum mi se schimba starea, cum am o viziune, perspectiva, si desigur o opinie noua despre tot si toate.

Acum inteleg de ce-mi placea matematica. Acolo totul era exact. 2+2=4 Niciodata nu da 3 sau 5. Si nici un aproximativ 4. E 4 si nimic mai mult.

Eu sunt la polul opus. Cred ca de aceea, si matematica ma placea. La mine poate fi asa. Sau staaai, nu cumva e altfel. Ori se poate si invers. Dar ce-ar fi daca…?

(Am vorbit la trecut despre matematica pentru ca nu ma dau in vant dupa materia de la facultate.)

Voi, necititorii mei, sa nu ma condamnati pentru ca postul asta n-are, de fapt, niciun continut.

Da, voiam sa spun ca am revenit.